vineri, 4 martie 2011

valurile

infricosator de aproape si totusi
atat de obosit.
nu. nu mai vrea. invinovatiti-l. invinovatiti-l ca-i repugna tot ce simte
si e scarbit si e atat, atat de obosit.
luati-l si dezgoliti-l de simtamintele ce-i sunt zdreanta de toate zilele
dar nu-l lasati gol si increzator. nu-l lasati prada valurilor.
insa ele vin fara ezitare, vin zgomotoase si il imbie. si el vrea atat de tare sa se odihneasca...
ce-ar fi sa guste apa?

valurile amenintatoare isi continua imbratisarea.
si se retrag. ca sa se reintoarca si sa dea inapoi iar si iar. nu din regret. din obisnuinta.
voi l-ati lasat sa se piarda odata cu valurile
de ce l-ati lasat?
de ce mi-ati lasat sufletul sa moara?