union jack lover

Mantaua

when summer's gone...

*
morning found us calmly unaware
noon burned gold into our hair
at night, we swam the laughing sea
when summer's gone
where will we be?

*

inside

...oricine, în lume, în faţa celorlalţi, îşi poartă ca pe-o haină demnitatea; în sinea lui, însă, ştie prea bine ce se petrece cu el, în intimitatea lui de nemărturisit. Cedăm, cedăm ispitei, pentru a ne ridica iară şi, imediat după aceea, grăbindu-ne să recompunem, întreagă şi solidă ca o piatră de mormânt, demnitatea care să îngroape şi să ascundă de proprii noştri ochi orice urmă, amintirea însăşi a faptului ruşinos. Aşa suntem toţi!

***

Drama, pentru mine, e toată aici: sunt convins că fiecare dintre noi - vedeţi - se crede "unul", dar nu-i adevărat: este "atâţia", domnule, "atâţia", după câte posibilităţi de existenţă are în el: e "unul" cu cineva şi "unul" cu altcineva - şi foarte diferiţi! Şi totodată ai iluzia că eşti mereu "unul singur pentru toţi" şi mereu "acelaşi unul singur", care credem că suntem în fiecare act al nostru. Nu e adevărat. Nu e adevărat!

Luigi Pirandello

căci...

Căci nu te iubesc, să ştii. Dragostea e altceva: uitare de sine, jertfă, respect, duioşie, tot ce vrei. La mine nu-i decât o dorinţă neîmplinită şi exacerbată de eşecuri, o ciudă mare cu aripi şi mai mari, o obsesie care mă sapă şi-mi înghite liniştea. Asta-i, înţelegi? Nu pot să-mi aştern viaţa ca un soclu pentru monumentul fericirii tale.

Mihail Drumeş

a century of loneliness.

În felul acesta, Aureliano putea nu numai să asculte povestindu-i-se experienţele fratelui său, ci avea şi plăcerea să le trăiască de parcă i s-ar fi întâmplat lui însuşi; într-o zi, când i se explica foarte amănunţit mecanismul amorului, îl întrerupse pe fratele său pentru a-l întreba: “Ce simţi atunci?”

Jose Arcadio îi răspunse prompt:

-E ca un cutremur pe pământ.

***

Umblau ca doi logodnici fericiţi, pierduţi în mulţime, şi ajunseră chiar să bănuie că iubirea putea să fie un sentiment mai grav, mai profund decât acea fericire neînfrânată însă efemeră a nopţilor lor clandestine.

***

Bulgării de pământ îl făceau mai puţin depărtat şi mai real pe singurul bărbat care merita o astfel de înjosire, ca şi cum pământul pe care-l călca cu ghetele lui fine, lăcuite, în cine ştie ce loc din lume, ar fi transmis până la ea densitatea şi căldura sângelui său prin acea savoare minerală care-i lăsa un gust de cenuşă în gură şi-i aşternea un zăcământ de pace în adâncul inimii.

***

Descoperi dintr-o dată zgârieturile, vânătăile, rănile, ulcerările şi cicatricele pe care i le lăsase peste o jumătate de veac de existenţă cotidiană şi constată că vederea acestor ravagii nu trezeşte în el nici un sentiment, nici măcar milă. Făcu atunci un ultim efort pentru a căuta în inima lui locul în care putrezise dragostea, dar nu-l putu găsi.

***

Ameţit de aceste două nostalgii care stăteau faţă-n faţă ca două oginzi paralele, îşi pierdu minunatul său simţ al irealului până-ntr-atâta încât să le recomande tuturor să plece din Macondo, să uite tot ce-i învăţase despre lume şi despre inima omenească, să-l dea naibii pe Horaţiu şi, oriunde s-ar fi aflat, să-şi amintească întotdeauna că trecutul nu e decât minciună, că memoria nu are cale de întoarcere, că orice primăvară trecută este irecuperabilă şi că dragostea cea mai nebună şi mai statornică nu e decât un adevăr efemer.

Garcia Marquez

whispering

you get what you pay for,
we could cost a lot.

Perfume

"Îl durea violenta imagine a peisajului, ceea ce era orbitor, brusc şi acut pentru văz. Nu-i plăcea decât lumina lunii. Care n-avea culori şi nu desena decât slab contururile reliefului. Acoperea ţinutul de cenuşiu murdar şi zdrobea, pentru o noapte întreagă, viaţa. Această lume ca turnată în plumb, în care nu se mişca decât vântul, prăvălindu-se uneori umbratic peste pădurile încenuşate, şi în care nu trăia nimic altceva decât mirozna pământului gol, era singura lume a cărei existenţă o accepta, fiindcă semăna cu lumina sufletului său."

Patrick Suskind

Clown

Coloraţi-l deci pe clown, văruiţi-l, depravaţi-i
Umerii osoşi şi ochii de sticlă pergamentoasă,
Huiduiţi-l cu ninsoare, ungeţi-l cu palpitaţii
Şi-n caleaşca cu trei locuri capul daţi-i-l acasă.

Veniţi, lume! Circu-i mare, de la broască la gorilă,
Scheunatul, versul, vântul se plătesc la fel de bine,
În treptată vindecare plânge silnica mulţime,
Ei de ea îi este jale, ei de ea îi este silă.

O, să-l coloraţi pe clown, să vedeţi ce şic îi şade,
Nu-i destul că e de sânge, îmbrăcaţi-l în vopsele,
Cerul strâmt să îi ofere găunoasele cascade
Să se-nalţe, să le-atingă şi să scoată pui din ele.

..................................................................................

Coloraţi-l deci pe clown, tumbe de culori pe tumbe
De natura ce se joacă; iată lumea! Iată luna!
Dar imaginea lui intră în aceste doamne strâmbe,
Boală cu fiori de-a râsul şi strigoi pe totdeauna.

Adrian Păunescu

Bright Star

Bright star, would I were stedfast as thou art-
Not in lone splendour hung aloft the night,
And watching, with eternal lids apart,
Like nature's patient, sleepless Eremite,
The moving waters at their priestlike task
Of pure ablution round earth's human shores,
Or gazing on the new soft-fallen mask
Of snow upon the mountains and the moors;
No-yet still steadfast, still unchangeable,
Pillow'd upon my fair love's ripening breast,
To feel forever its soft fall and swell,
Awake for ever in a sweet unrest,
Still, still to hear her tender-taken breath,
And so live ever-or else swoon to death.

John Keats