inside

...oricine, în lume, în faţa celorlalţi, îşi poartă ca pe-o haină demnitatea; în sinea lui, însă, ştie prea bine ce se petrece cu el, în intimitatea lui de nemărturisit. Cedăm, cedăm ispitei, pentru a ne ridica iară şi, imediat după aceea, grăbindu-ne să recompunem, întreagă şi solidă ca o piatră de mormânt, demnitatea care să îngroape şi să ascundă de proprii noştri ochi orice urmă, amintirea însăşi a faptului ruşinos. Aşa suntem toţi!

***

Drama, pentru mine, e toată aici: sunt convins că fiecare dintre noi - vedeţi - se crede "unul", dar nu-i adevărat: este "atâţia", domnule, "atâţia", după câte posibilităţi de existenţă are în el: e "unul" cu cineva şi "unul" cu altcineva - şi foarte diferiţi! Şi totodată ai iluzia că eşti mereu "unul singur pentru toţi" şi mereu "acelaşi unul singur", care credem că suntem în fiecare act al nostru. Nu e adevărat. Nu e adevărat!

Luigi Pirandello